Căminul pentru Vârstnici

„Un gest simplu poate schimba viața unui om suferind!”

lar

Pentru doctorița Anabela Frazão, a conviețui cu persoanele în vârstă este o școală a vieții, ceva ce a făcut timp de aproximativ 9 ani și ce intenționează să continue să facă. La Căminul de Vârstnici Universal, o instituție care este un exemplu pentru alții în multe aspecte, ea are funcția de Director Tehnic.

De cât timp sunteți în fruntea Direcției Tehnice a Căminului?
Căminul de Vârstnici Universal funcționează din 2002, prin urmare de 9 ani, dar lucrarea mea a început în urmă cu doi ani, pentru a pregăti autorizarea activității instituției și organizarea tuturor serviciilor care trebuiau implementate.

Care este balanța acestor ani?
Faza inițială a acestei lucrări a fost foarte grea, au fost momente în care avansarea ei a părut imposibilă. A trebuit să învingem multe bariere și obstacole, dar dorința de a vedea această lucrare că funcționează, că primește și dă viață celor în vârstă, ne-a dat curaj și ne-a determinat să nu renunțăm la acest vis. Anii care au venit au fost ani în care m-am comparat cu o mamă care se vede înconjurată de mulți copii și care vrea să le ofere ce este cel mai bun, în toate privințele: confortul, afecțiunea, siguranța, ajutorul potrivit la momentul potrivit. Balanța acestor ani este pozitivă, pentru că întotdeauna am avut răspuns la toate nevoile noastre. Vârstnicii pe care-i primim aici, la Căminul Universal, și au fost 61 de-a lungul acestor ani, au trăit și trăiesc fericiți, înconjurați de tot confortul și prețuiți de o echipă de tehnicieni și profesioniști care îi iubesc.

Cum evaluați condițiile și facilitățile Căminului?
Căminul oferă locuitorilor săi, atât în termeni de facilități, cât și în termeni de condiții, o soluție de primă clasă. Se obișnuiește ca vizitatorii să comenteze „nu e un cămin, ci un hotel”. Clădirea a fost proiectată și construită de la zero pentru primirea vârstnicilor, cu spații ample, aerisite și luminoase. Echipamentele sunt studiate și pregătite pentru a satisface nevoile locuitorilor, în procesul lor natural de îmbătrânire. Astfel, spațiile și echipamentele oferă, în întregime, deplina funcționare a diferitelor servicii și activități ale căminului.

Considerați că sunt infrastructuri potrivite pentru vârsta a treia?
Da, cu siguranță. Clădirea e dotată cu toate condițiile pentru mobilitatea și accesibilitatea locuitorilor: ascensor, rampă de circulație externă, rampe interne pentru accesul scaunelor cu rotile și scaune cu ascensoare pentru scări. De asemenea, este echipată cu cele mai diverse și adecvate forme de sprijin, creând spații și servicii care oferă vârstnicilor confortul și siguranța pe care le merită, respectând valorile fundamentale precum autonomia, confidențialitatea și intimitatea lor.

Serviciile și diversele activități prestate le oferă bunăstarea și satisfacerea nevoilor fizice, psihologice și sociale: servicii de alimentație, igienă și confort, oferirea îngrijirilor specifice vârstnicilor dependenți, oferirea îngrijirilor de sănătate, prevenirea și tratamentul bolii, ajutorul psihologic și social pentru vârstnici, terapia ocupațională, îngrijirile estetice și de coafor, tratarea hainelor și chiar asistența spirituală, oferind locuitorilor o îmbătrânire și o calitate a vieții demnă.

Ce v-au învățat anii în care ați conviețuit cu vârstnicii care au trecut pe aici sau care încă locuiesc în Cămin?
Cu toată sinceritatea, m-au învățat multe lucruri. Conviețuirea cu ei este o școală de viață. În primul rând, am aflat că ce vreau să fiu mâine, la bătrânețe, construiesc începând de astăzi. Nu ajută la nimic să fii bătrân și să dai vina pe tot și toți din jurul tău pentru tristețea, lipsa de afecțiune, limitările tale. Dacă nu hotărăsc foarte bine ce vreau să fiu și nu depun eforturi în această etapă a vieții mele, pentru a modifica înăuntrul meu atitudini și comportamente care, în vreun fel, îmi dăunează mie sau celor din jurul meu, atunci voi ajunge la capătul călătoriei cu un sac gol în mâini. Nu voi avea nimic să dau… deci, nu voi primi nimic. În funcție de atitudinea de viață asumată la momentul potrivit, care este astăzi, vom fi vârstnici fericiți care vor ști să îmbătrânească în limitările proprii vârstei sau în condiții de viață similare. Conviețuind atât de mult timp cu persoane în vârstă, am învățat și că viața este un moment care trece mult mai repede decât își imaginează oamenii, în general.

Simțiți că activitatea dumneavoastră vă oferă satisfacții?
Sigur da. Asumându-mi responsabilitatea pentru bunăstarea, siguranța și calitatea vieții unei familii atât de mari, este nevoie de o implicare mare și de multe sacrificii în viața mea personală. Putem să dezvoltăm acestă activitate numai dacă această dorință se naște înăuntrul nostru. Nu putem să facem o imitație. Dar, dacă dau (este acea poveste cu sacul, de care am vorbit mai devreme), primesc. Am mereu afecțiunea vârstnicilor, care simt nevoia să mă atingă pe mână și, cu o simplă privire, îmi spun „sunt aici”. Sunt o privilegiată, pentru că am o familie atât de mare, care mă răsfață.

Numărul vârstnicilor a ajuns, deja, la capacitatea totală a instituției? Dacă nu, de ce aveți nevoie, pentru ca acest Cămin să primească și mai mulți vârstnici și să funcționeze la capacitatea totală? 
Căminul e autorizat să primească 60 de vârstnici, atunci când sunt îndeplinite anumite condiții și cerințe impuse de Securitatea Socială. În prezent, suntem autorizați să găzduim 40 de persoane. În esență, avem nevoie de ajutor financiar, ca să extindem personalul, în proporția cerută de lege, și să dotăm casa cu toate condițiile și echipamentele necesare prestării unui serviciu bun.

Cum vedeți viitorul Căminului?
Văd viitorul Căminului cu optimism, deoarece cred că toți cei care ne-au ajutat cu donațiile și ofrandele lor, permițând astfel realizarea unei lucrări atât de nobile, vor continua să facă asta, de la inimă la inimă, și mulți alții ni se vor alătura începând din acest moment, deoarece recunosc că un simplu gest din partea lor poate schimba viața unui om suferind.