Sunteți pregătit să primiți?

receberNu există limite, dar există reguli, nu există impuneri, dar există încercări… daca asta e tot ce ne dorim, nu putem să fim fricoși, trebuie să acceptăm și să mergem până la capăt, acolo unde se află premiul final!

”Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam şi a zis: „‘Pe Mine Însumi jur’, zice Domnul, ‘pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării, şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!’” (Geneza 22.15-18)

Ce ar fi dificil sau imposibil pentru acest Dumnezeu? Când El însuși a afirmat:

”Este oare ceva prea greu pentru Domnul?” (Geneza 18:14)

Chiar și atunci când Domnul Iisus a venit în această lume, El a afirmat:

”Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu” (Marcu 10:27)

El nu are limite, El e Dumnezeu, Cel Atotputernic. Dar, atunci, ce ar putea limita ființa umană să primească minunile lui Dumnezeu? Fie că este vorba despre rezolvarea unei probleme imposibile sau realizarea unui mare vis, care îi scapă pesoanei, fie că acest vis are legătură cu viața spirituală, sentimentală, familială, profesională, Dumnezeu are nevoie de un singur lucru: ca dumneavoastră și cu mine să învingem frica!

Dar, ce frică este aceasta? E frica alimentată de nesiguranță, îndoială, materialism, egoism, de aceea Dumnezeu, ca să realizeze planul Său în viața lui Avraam (care era un plan foarte mare, în comparație cu ce vroia el), a trebuit să-l pună la încercare!

Dumnezeu a trebuit să-l pună la încercare. Iar încercările au fost din ce în ce mai multe:

1. Avraam a trebuit să plece din țara lui;
2. Din mijlocul rudelor lui;
3. Să călătoreacă în zone care erau locuite de alte popoare care aveau regi, riscându-și viața;
4. Să se despartă de nepotul lui, care era ca un fiu pentru el;
5. Să se despartă de Ismael, care era fiul lui cu o sclavă;
6. Cea mai mare încercare: să-l ofere pe unicul său fiu pe Altarul Sacrificiului, în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu.

De fapt, au fost multe încercări, dar tot ce i-a cerut Dumnezeu n-a fost ca să ia ceva de la el, ca să-l priveze de ceva, să-l distrugă sau să-i reducă speranța de viață… ci ca să-l pregătească pentru lucruri mai mari, lucruri mărețe!

Avraam a vrut să aibă un fiu, iar Dumnezeu l-a făcut „Tatăl al multor Neamuri” și, prin el, toate familiile Pământului vor avea oportunitatea să fie binecuvântate, dacă vor face ce a spus Domnul Iisus:

„Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Iisus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam” (Ioan 8:39)

Cu alte cuvinte, cine este fiul lui Avraam în Credință sacrifică, își materializează Credința prin Sacrificiul lui voluntar, mare, UNIC! Amintiți-vă, Dumnezeu a promis că-l va binecuvânta pe Avraam în totul! Iar ce a vrut Dumnezeu să facă și a făcut a fost, fără urmă de îndoială, ceva superior.

juliofreitas.com

Deixe o seu comentário

Ou preencha o formulário abaixo.


O seu endereço de email não será publicado. Campos obrigatórios marcados com *