Credința fără sacrificiu este moartă

monte_sinai“Vă voi da păstori după inima Mea; ei vă vor păstori cu pricepere şi chibzuinţă.”

– Ieremia 3.15

Credința fără sacrificiu servește doar pentru a iluziona. Sacrificiul este cel care arată, care dovedește existența credinței. Fără sacrificiu, credința este oarbă.

Același lucru este valabil și la botezul cu Duhul Sfânt. Care este dovada vizibilă a botezului cu Duhul Sfânt? Eu știu că Duhul Sfânt mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Dar, pentru a separa persoana pentru Lucrarea lui Dumnezeu este nevoie să existe semne că ea a fost botezată cu Duhul. Cum este dovedit acest lucru? Doar când există o dovadă vizibilă de transformare a vieții.

Așa este și în privința credinței. Duhul Sfânt, prin Iacov, face aceeași plasare în privința diferenței dintre credința oarbă și cea sacrificială, atunci când spune:

Fraţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică, iar unul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos? Tot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi.

Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte. Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele (ascultare) mele!

Tu crezi că Dumnezeu este Unul? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară! Of, om fără minte (se opune rațiunii), vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte (sacrificii) este zadarnică? Avraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte (ascultare), atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar?

Vezi deci că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui, şi credinţa a fost făcută desăvârşită prin fapte (ascultare). Astfel a fost împlinită Scriptura care spune: Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate; şi el a fost numit prietenul lui Dumnezeu.

 

Vedeţi aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

În acelaşi fel şi prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptăţită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri şi i-a trimis apoi pe un alt drum?

“Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă.”

Iacov 2:14-26

Atrage atenția versetul:

“Avraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar?”

Înseamnă că: credința lui Avraam a fost însoțită de sacrificiul lui Isaac, fiul lui. Îmi amintesc că eu și soția mea am fost de acord să ne sacrificăm copiii, adică, în loc să investim ca să aibă studii superioare ca să se ajute pe ei și pentru a servi lumii, am optat să investim educându-i în credința sacrificială, ca să-I slujească Dumnezeului Cel Prea Înalt. Bineînțeles că acest lucru este o nebunie pentru cei care se pierd, dar nu pentru noi care  trăim credința avraamică. Nici unul dintre ei nu a făcut facultate, deși au avut condiții să studieze la cele mai bune universități din lume.

Eu și soția mea practicăm această credință sacrificială pe care am învățat-o cu Avraam.

Nimeni, în afară de Glasul Duhului Credinței nu ne-a  spus să facem acest lucru.

Prin urmare, credința biblică se referă la credința sacrificială pe care  o cere propria credință. Credința fără fapte, fără sacrificii, este moartă, așa cum trupul fără duh este mort. Dovada este faptul că majoritatea credincioșilor în Iisus trăiesc având multe lipsuri în sensul financiar, familial și cel mai rău, spiritual.

Nici o minune a lui Iisus nu a fost făcută prin credință, fără acțiunea sacrificiului. Orbul din naștere, în Ioan 9, este un exemplu. Iisus putea să-l vindece imediat. Nu a făcut-o pentru că orbul nu I-a cerut. Nu a arătat credința care să-I atragă atenția. Ca să-i trezească credința, Domnul a trebuit să facă noroi, “să-i murdărească” ochii și să-l trimită la sclădătoarea Siloamului. În cazul în care nu se supunea, și-ar fi arătat lipsa credinței și nu ar fi fost vindecat. Supunerea lui însoțită de sacrificiu l-a vindecat.

Esența Credinței cere sacrificiu. Avem chiar exemplul lui Dumnezeu când L-a oferit pe Fiul Său Iisus ca sacrificiu.

Sacrificiul nu se referă la cantitate, ci la calitate. Sacrificiul perfect implică sufletul fiecăruia. Toți sunt în stare să urce în Altar și să sacrifice. Chiar dacă persoana are doar 1 ban, dacă este tot ce are, pentru Dumnezeu reprezintă sufletul ei.  Acesta este sacrificiul perfect pe care Îl cere Altarul.

Dacă nu există sacrificiu perfect, Altarul nu primește și din cauza aceasta nu răspunde.

Universal.org

Deixe o seu comentário

Ou preencha o formulário abaixo.


O seu endereço de email não será publicado. Campos obrigatórios marcados com *